| |
Hè sciutu da pocu ind'è un editori corsu, Albiana, un rumanzu di un scrittori di A Maddalena Gian Carlo Tusceri, « Dragut u cursaru turcu ». Ci si vedi prima chì a lingua ch'ellu adopra, l'isulanu cum'ellu si dici in Sardegna, hè bella capiscitoghja pà u littori corsu, s'ellu faci calchì piccula traspusizioni : « ghi » pà u prunomi li (cum'è in aiaccinu) ; o infinitivi in ì o puri è accintuati, inveci di e o a in corsu : durmì, vidè, cunnisciuti ma archaichi in corsu, inveci di dorma o vede ; r inveci di l, cum'è in a prununcia di parechji parlati di u corsu, ma quì hè scrittu. Si vedi a cumplissità di a situazioni in i zoni di limiti : l'isuli di i Bocchi sò à tempu sardi pà a giugraffia è a pulitica, è corsi pà a lingua, ancu di più cà a Gallura vicina. D'altrondi hè dinò, à l'arinverciu, u casu di Bonifaziu in Corsica : locu è ghjenti corsi, ma lingua diffarenti.
Fora di issi quistioni di lingua, u intaressu maiò di u libru hè altrò. Ci si trova u piacè ch'elli portanu i rumanzi storichi è marittimi di qualità, chì piacinu assai à i ghjovani ma ancu à l'anziani ghjovani chì no semu tutti. Nasci da a putenza di a narrazioni, situata à u sedicesimu seculu, epica di a guerra di corsa trà Turchi è cristiani in lu Maditarraniu. Hè u tempu ind'è noi di a guerra di i Francesi è dopu di Sampieru, duv'elli intarvinianu i Turchi cum'è alliati di u rè di Francia, si ni scorda omu troppu.
U parsunaghju di Dragut, capu di a flotta turca d'Algeri, hè discrittu bè ind'a so cumplissitai strana : a so crudeltai, chì si spieca cù u modu ch'ellu hè statu trattatu ind'a so zitillina, è cù un amori persu chì u ricordu u suvita : « si fussi riuscitu à fughjì cù idda, a so vita saria stata monda diversa » ; a so passioni di u puteri, è masimu un sognu di ricchezza chì diventa una forma di scimughjini. Hà intesu parlà di un tisoru strasurdinariu da ritruvà ind'un cunventu piattu in l'isuli di i Bocchi di Bonifaziu, in lu mistiriosu Portu di a Madonna. À ricerca di issu tisoru diventa à pocu à pocu u fini maiò di a so vita. Pigliatu in Ghjirulatu da Ghjinuvesi, nantu à a galera duv'ellu si trova incatinatu, si ripeti sempri i spiicazioni par truvà u passaghju sicretu in mari versu u tisoru.
Di u rumanzu a so cunclusioni hè a morti, à l'assediu di Malta, di Dragut chì ùn hà rispittatu l'ordini di un tumbà mai i frati di u cunventu. Si scontranu, strada facendu, parechji avinimenti storichi di primura, cum'è a vittoria turca in Prevesa, a guerra di Corsica, l'assaltu di Bunifaziu o a rivolta di Fieschi contru à i Doria in Ghjenuva. Ma ùn ci scurdemu di a billezza di i discrizzioni di u mari è di l'isuli.
Hè quista una epica cunnisciuta da i spicialisti, ma troppu sminticata in a mimoria cumuna. Si sà chì di fà a guerra di corsa, o puri u latruciniu in mari, sò stati un mezu d'acquistà puteri, gloria è dinaru. Pigliemu à Vincentellu d'Istria, chì cumincedi cum'è piratu a so carriera : cusì fù rimarcatu da u rè d'Aragona è divintedi conti di Corsica è vicirè. À Corsica cum'è no a cunniscimu hè nata in parti da quilli tempi. Sò stati abbandunati i tarri di piaghja, si sò criati paesi maiò o cità furtificati cum'è Sartè inveci di i paisoli spapersi. Sò stati i millai i Corsi schiavi di i Turchi, à spessu ricompri è libarati dopu. Funu parechji dinò i Corsi chì si sò « fatti turchi » è chì sò vultati in i so lochi cum'è pirati. Anu participatu dinò i Corsi di Marseglia à i impresi aurupei in Africa di u Nordu, cum'è u famosu « Bastion de France » in Algeria.
Voli dì chì par noi altri Corsi l'altri spondi di u Maditarraniu ùn ponu essa paesi stranieri è basta, cum'è par l'altra ghjenti di u Nordu, nè mancu anziani culunii, cum'è pà i Francesi in ginirali. Spartimu cun elli seculi è seculi di storia cumuna. In parti di guerra, sì, ma cum'ellu dicia u storicu grecu Tucididi, l'armati chì stanu à pettu à pettu pà un tempu à bastanza longu, finiscinu par assumiglià si.
| |